Spune-ţi povestea!
Ai fost umilit, ți s-a cerut șpagă, ți-au fost puse piedici birocratice sau ai fost victima abuzurilor venite din partea funcționarilor publici? Nu ești singur.
Împărtășește-ți experiența pe platforma „România Antreprenorilor”, un spațiu dedicat celor care construiesc în ciuda obstacolelor.
Este momentul să vorbim deschis despre realitățile cu care ne confruntăm zilnic ca antreprenori în România. Mărturia ta poate oferi sprijin altora, poate aduce lumină asupra unor nedreptăți și, mai ales, poate contribui la schimbare.
Fii vocea celor care încă nu au curajul să vorbească. Hai să transformăm experiențele amare în motorul unei reforme reale.
Spune-ți povestea. Fă-te auzit. Alătură-te comunității „România Antreprenorilor”.
4 răspunsuri
Foarte bună inițiativa dar să nu devină doar Valea Plângerii! Ar fi fain ca poveștile să fie urmate de propuneri de îmbunătățire a lucrurilor. De simplificare birocratică și eliminarea cauzelor corupției!
Ar fi bine să punem și povești pozitive inspiraționale. Vă rog să-mi trimiteți o adresă de e-mail să vă trimit gândurile mele!
Felicitări!
De 18 luni am un coleg în concediu medical pentru cancer. Îl plătesc lună de lună, este singura lui sursă de venit. Tot lună de lună, plătesc și impozitele la stat, aferente salariului lui (și ale colegilor).
Funcționarii CASMB ridică din umeri când îi întrebăm când ne vom recupera zecile de mii de lei, ni se spune că sunt în urmă cu 2-3 ani cu plățile. Ni se spune, când nu ni se urlă să nu îi mai deranjăm.
Mai așteptăm 2-3 ani, ca să se devalorizeze de tot banii pe care trebuie să ni-i recuperăm… 😐
Sunt un antreprenor din Pitești, aveam un atelier de tâmplărie, mic, dar respectat. Lucram legal, aveam autorizații, plăteam salarii corecte, ba chiar ofeream și ucenicie tinerilor din zonă. Niciodată nu umblasem cu plicuri.
Într-o zi, au venit primii inspectori de la Mediu. O lună mai târziu, ITM. Apoi Protecția Consumatorului. Fiecare găsea câte ceva: un extinctor neconform, o priză prea aproape de ușă, o etichetă scrisă cu pixul, nu imprimată. Amenzile curgeau. În total, peste 20 de mii de lei într-un singur trimestru.
La un moment dat, unul dintre inspectori mi-a spus direct: Vlad, nu fi copil. Dă și tu un semn de bunăvoință. Că altfel, o să te vizităm cam des. Am înțeles imediat. Nu era vorba despre greșeli. Era o ofertă pe care am refuzat-o.
A urmat un control inopinat de la ISU. După trei ore de verificări, mi-au suspendat activitatea pentru lipsa unei semnături pe un plan de evacuare. Mi-au sigilat atelierul. Furnizorii au început să mă ocolească. Clienții și-au pierdut încrederea. Unul dintre angajați mi-a zis ca poate era mai bine să fi dat şi eu ceva, cum fac toţi… Măcar aveam de lucru.
Nu am vrut să dau nimic, dar nici n-am mai redeschis atelierul şi am preferat să plec în Germania unde m-am angajat şi trăiesc cu regretul că nu am putut să-mi continui visul de antreprenor în ţara mea.
Toate actele în regulă” — Povestea mea ca antreprenor în România reală
Mă cheamă Andrei M. Am 41 de ani acum. M-am întors în România în 2022, după 15 ani în Germania. Plecasem imediat după facultate — am terminat Politehnica din München și am rămas acolo, am pus pe picioare o mică firmă de automatizări industriale. Am muncit pe brânci. Dar tot timpul aveam în cap o idee: vreau să aduc ce-am învățat înapoi acasă.
Și într-o zi, chiar am făcut-o. Mi-am vândut firma din Germania, am strâns bani, am vorbit cu 2-3 prieteni apropiați care au vrut să investească cu mine și am venit înapoi în România. Am găsit un teren părăsit lângă Tg Jiu fost CAP — moloz, buruieni, clădiri semi-prăbușite. Dar eu vedeam deja o fabrică acolo. Visam ceva nou: să facem componente electronice pentru mașinile electrice — ceva ce se cere, ceva de viitor.
Nu cerșisem nimic statului, dar m-am gândit că fondurile PNRR sunt o oportunitate. Am aplicat, am fost acceptat. 600.000 de euro ai mei și ai prietenilor, plus 1,2 milioane de la stat. Totul „în regulă”.
Așa a început coșmarul
În Germania, dacă ai toate hârtiile în ordine, poți construi, poți dezvolta, ai reguli clare. Aici… din prima m-am izbit de ceva ce n-avea logică. PUZ-ul terenului fusese aprobat în 2021, dar când am început procedurile, mi s-a spus că e „expirat”. Cum adică, domne, expirat?! Aparent s-a modificat un ordin de ministru care redefinea terenurile agricole. Nimeni nu știa exact cum se aplică. Mi s-a spus să refac totul.
Apoi, Garda de Mediu a zis că hala metalică veche nu e „construcție existentă” — deși exista de 40 de ani. Trebuia, ziceau ei, să cer „autorizație de demolare în regim retroactiv”. Ce-i aia, retroactiv?! Cică așa zice legea. Sau… cel puțin un ordin de ministru.
În 6 luni, m-am trezit cu 11 controale: ITM, DSV, DSP, Garda Forestieră (?!), Direcția de Cultură (!), ISC, Poliția Economică, ANAF. Nimeni nu-mi zicea „E ilegal ce faci”. Dar toți găseau câte o virgulă. Lipsea un aviz. Sau nu era pe formatul nou. Sau nu era semnat de „cine trebuie”.
Am primit un proces verbal de 48 de pagini. Motivul principal: lipsa unui plan de evacuare a apelor meteorice. Pe un teren pe care abia îl curățasem de gunoaie.
Presiunea a fost reală. Și organizată.
Într-o zi, mă sună un tip care zice că lucrează ca „expert economic” pentru prefectură. Ne vedem la o cafea. Îmi zice direct: „Pot să te ajut. Am oameni care știu cum se mișcă lucrurile. Facem un contract de consultanță — 2500euro pe lună — dar tu stai liniștit, totul merge.”
N-am acceptat. M-a luat valul, i-am zis: „Mai bine dau faliment decât să intru în mizeria asta.”
A doua zi, primesc notificare de la ITM: control pentru muncă nedeclarată. Motivul? Un student care mă ajuta la curățenie (voluntar!) fusese surprins fără fișă de protecția muncii. Apoi ANAF. Apoi o notificare că mi se suspendă tranșa a treia din PNRR. Motivul? „Abateri în implementare conform art. 38 alin. 1 lit. f din OUG 124/2022, coroborat cu HG 1148/2021.” Nici avocatul nu înțelegea exact ce.
Începusem să nu mai dorm noaptea. Aveam oameni care mă întrebau ce facem, când se pornește fabrica. Aveam parteneri francezi care mă întrebau de termene. Aveam colegi care-mi spuneau: „Vezi că dacă nu dai, n-ai nicio șansă.”
A venit și un pic de lumină
În vara lui 2025, a bubuit scandalul cu vicepremierul Anastasiu. Presa a scris despre o rețea de funcționari și „consultanti” care cereau bani pentru avize și deblocări. Când am citit, mi s-a făcut pielea de găină. Parcă era povestea mea.
Am fost contactat de un jurnalist de investigație. I-am dat tot: hârtii, înregistrări, emailuri. Nu am ieșit public — încă — dar mi s-a spus că povestea mea ajută ancheta.
A fost un efect de domino. În câteva zile, dosarul meu de PNRR a fost reevaluat „pozitiv”, Garda de Mediu a închis cazul, ITM a zis că „nu se poate stabili cu certitudine intenția”. Hopa! Deodată, totul era mai clar.
Încă nu am câștigat dar vă promit că revin cu vești. Dar nici nu mai tac.
Mulțumesc ziaristului de investigație care m-a ajutat să-i pun cu botul pe labe.
Am pierdut aproape 250.000 de euro. Am întârziat cu 18 luni. Am fost aproape de depresie. Dar n-am cedat. Fabrica se face. Mai greu, mai încet, dar se face.
Știu că nu sunt singurul. Și mai știu ceva: corupția nu înseamnă doar șpagă. Înseamnă și legi scrise intenționat prost. Ca să poată fi interpretate cum vrea cine trebuie. Și atunci, omul care vrea să facă ceva ajunge vinovat — doar pentru că a îndrăznit să înceapă.
Dar tot eu spun: nu ceda. Nu da șpagă. Nu intra în mocirlă. Fă-ți treaba, strigă când e nedrept și ține fruntea sus.!
Îl înțeleg pe Anastasiu și cred că trebuie sa continue lupta!
România poate fi și a nostră!